Vremuri bune cand eram june

October 24, 2018 | By ianculescul | Filed in: D'ale lu' Ianculescul.

Zilele trecute imi aminteam de cum eram si ce faceam cand eram copil. Desi am avut o copilarie grozava, stiu ca tot ce imi doream era sa cresc mai repede si sa fiu unul dintre adulti. Ignoram cu desavarsire indemnurile de a ma bucura de varsta pe care o aveam chiar daca auzeam prea des “ehe, ce-as mai vrea sa fiu si eu copil”. Ma bucuram cum puteam mai bine*, dar parca mai misto era de partea lor.

*Sa va spun cu ce-mi ocupam timpul baiet fiind. Alaturi de verisoarele mele, obisnuiam sa desprindem usa sifornierului din dormitorul din mijloc si sa o facem topogan. O rezemam pe pat si o propteam atent de picioarele sifonierului pentru a trai 0.5 secunde de glorie alunecand trei sferturi de metru.

De asemenea, ne vedeam in cativa ani mari afaceristi si ne exersam strategiile de comert. Fiecare dintre noi ne faceam cate un magazin unde ofeream spre vanzare masinute, papusi si alte jucarii. Nascuti pentru vanzari, stiam ca produsele noastre nu trebuie sa fie la indemna oricui.

Cu cat ceva este mai rar si greu de obtinut cu atat esti dispus sa platesti mai mult pentru el. Asa ca unul isi facea magazinul sub masa, altul pe sifonier – totul pentru a obliga cumpratorii (tot noi) sa munceasca putin pentru ce aveam de oferit.

In final, o alta pasiune de a mea era sa arunc lucruri de la etaj. De la fotografii care pluteau frumos pana la jucarii cu care sa se joace si copiii din fata blocului. Totul a culminat cu aruncarea telecomenzii de la televizor.

Oricum era slabuta din moment ce nu a rezistat impactului cu betonul de la etajul 9. Asta a fost cam cel mai mare secret pe care l-am tinut in copilarie. Cativa ani mai tarziu, cand am fost sigur ca intamplarea este doar hazlie si nu va mai atrage reprosuri, am marturisit.

Acum, inca tinar, dar si cu ceva responsabilitati (facultate, serviciu, casa cat de cat) imi dau seama ca timpul a trecut repede si nu da semne de domolire. Parca mai ieri jucam tara, tara vrem ostasi pe drumul pietruit de la tara, aveam primul sarut sub un nuc intr-un rond inconjurat de sarma ghimpata ori dormeam in corcodusul de deasupra custii cainelui.

Acum insa nu imi doresc sa fiu copil din nou, dar nici cresc mai repede nu vreau.


Tags: ,

Leave a Reply